Pacatul
Isi reazama capul de umarul iubitului ei, dar te priveste lung si tacut. Surade complice cand faci vreo glumita. Te scaneaza de departe, parca nu ar crede, ca ti-a placut si tie acel film la care ea a plans. Esti, de fapt, primul barbat pe care l-a auzit vorbind elogiativ despre nu stiu ce formatie. In timp ce similitudinile se nasc din discutii marunte isi gaseste spatiu de acros. Isi inghionteste in gluma iubitul: “l-ai auzit? Mai invata si tu”. Parca ar fuma o tigara. Nici nu-l vede pe barbatul de langa ea, cel de care si-a sprijinit capul pana acum doua secunde, cum ii intinde galant bricheta. Ea vrea foc de la bricheta ta. Ti-o spune privindu-te fix in ochi.
Sunt scene ce se desprind dintr-o cinematografie a pacatului. Un lung sir de indici de interes care vin din partea femeii gresite. Femeii altui barbat. Incerci si iti propui sa nu dai curs acestor semne. Poate sunt doar plasmuirile mintii tale. Poate ai tu o impresie prea buna despre tine. Ei se iubesc si asa trebuie sa ramana lucrurile. Nu ai face decat sa zdruncini existenta a doi oameni care nu ti-au gresit cu nimic. Dar poate el i-a gresit ei. Poate ea cauta altceva. Poate pentru ea, umarul de care se sprijina lenes nu mai este de mult un loc protectiv. Ci doar un loc in care sa mediteze asupra propriei evadari. Si poate tu esti pretextul ideal.
Principiile trec in plan secund cand esti pus in fata unor astfel de situatii. Mintea iti alearga intr-o mie de directii. Incepi sa-ti cauti scuze pentru ca ai incalcat fie si mental una dintre cele zece porunci. “Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau”. Ideologia iudeo-crestina nu e de mare ajutor. Prea multe restrictii. E vina ta ca ala e un papagal? Tu stii ca poti si esti mult mai bun. Da, dintr-un crestin usor timorat devii un agnostic narcisist si autosuficient. Si, in definitiv, de ce numai tu sa stai sa despici firul in patru? Ea s-a jucat cu focul de la bricheta ta. Poate vor reusi sa transeze lucrurile intr-un fel cat mai igienic. Fara durere si resentimente. Si toata lumea va castiga.
Acum e momentul sa-ti revii. Te-ai lasat dus de val si prea te-ai grabit cu focul ala. Nimeni nu e cu nimeni. Lucrurile nu s-au asezat asa cum ai anticipat. Tu nu esti mai barbat, nici ea mai femeie. Iubitul ei va uraste pe amandoi. Daca te gandesti mai bine, chiar si tu te urasti pentru ce ai scos la suprafata. Din pacate, cel mai mare pacat in toata poveste asta a fost trufia. Ea a fost trufasa pentru ca a ales sa plece din relatia initiala pe ascuns. El a fost trufas pentru ca isi imagina ca are totul sub control si ca nimic nu-i poate tubura existenta. Iar tu ai fost trufas pentru ca te-ai plasat deasupra pacatelor lor, crezand ca esti imun si de neatins. Si nici macar n-ai invatat nimic din treaba asta. Mare pacat.
Mai 6th, 2009 at 7:17 pm
Frumos scris…Problema care se pune de cand exista lumea asta este de ce oare suntem noi, muritorii de rand, supusi tentatiei de a cadea in pacat? Oare pentru ca fructul interzis este intotdeauna mai dulce si mai placut? Ori poate ca ne-am cam saturat de respectat reguli si ” para-reguli”?
Citind articolul m-am dus cu gandul la pacatul pe care tocmai l-am comis, prima oara in viata mea, dupa 15 ani de mariaj si culmea, cu un barbat mai tanar cu 10 ani, mai frumos, mai puternic, mai bine dotat si cu un puternic sex-appeal…
Ma simt vinovata si este destul de greu sa suport gandul ca am trisat, dupa ce o viata intrega am condamnat pe cele care faceau asa ceva…
Trist…insa gustul dulce al pacatului nu il voi putea uita niciodata!!!
Mai 10th, 2009 at 6:18 pm
“…ceea ce voi ati facut lor in ascuns, ei va vor face lor in vazul lumii…” Testat si dovedit (si pe pielea mea)… Brrrrr…
Mai 10th, 2009 at 6:19 pm
corectez: “va vor face voua…”
Mai 11th, 2009 at 12:12 am
Mda, bine zis “agnostic narcisist si autosuficient”..si las, as mai adauga eu. Pacat, intr-adevar…al tuturor, dar mai ales risipa de timp si energie. Pentru ca e o falsa proiectie si introspectie. Eronata. Cuvintele tale in schimb imi trag niste semnale de alarma. Hmmm…. ce e cu tine?
Mai 11th, 2009 at 10:25 pm
Se spune ca unii sunt fericiti mai devreme, altii mai tarziu, iar altii niciodata. E pacat sa-mi doresc un strop de fericire? Nimic din ceea ce traim nu este intamplator. Viata ne deschide/ inchide usi, ghidandu-ne printr-un labirint numit destin. Alegerea usii gresite, lasa urme adanci. Spatiul te sufoca, iti taie aripile, cel de langa tine sfarseste prin a fi un strain, locul tau nu este acolo, nu-ti ramane decat sa pleci. Sunt oameni care apar in viata noastra cu un anume scop, unii iti netezesc drumul, te ajuta sa te ridici, altii te invata sa vezi, sa simti, sa zambesti, ca privind inainte sa-si intuiesti cu usurinta sufletul pereche.
Risipa de timp, de energie? Nu cred. A fost o intreaga magie, trairi intense, imagini fascinante create prin vraja unor cuvinte sugestive, pasionale. Sentimentele s-au cristalizat, nu le putem nega existenta, desi ne putem ascunde sub o mie de….daca…. ori …. poate…. Pana cand? De ce ma respingi?
Mai 13th, 2009 at 3:16 pm
“Ea s-a jucat cu focul de la bricheta ta.â€..spui tu..Acel moment poate a degaja t sub o forma jucausa, nestatornica, o forma care nu obliga la nimic; o forma care dobandeste implinirea ei cea mai tipica, cea mai pura, tocmai in relatia dintre sexe..Raportul acela care te invaluie in sine, tainic, forma profunda a betiei (momentului/lor..) si a celui mai sclipitor farmec al jocului de scena :„Isi reazama capul de umarul iubitului ei, dar te priveste lung si tacut. Surade complice cand faci vreo glumita…â€
– ar fi fost: sa incerci!
Jocul per total – insotit sau nu de starea de spirit a „jocului†va duce pe ambii catre acelasi rezultat, tocmai acel.. „a se apropia†si „a se departaâ€, „a cuceriâ€, pt. „a respingeâ€, si „ a respinge†pt. „a reuceriâ€, este un avans de proba, asupra caruia se asterne deja umbra propriei voastre dezmintiri, unde sufletul ( fie si imaginar..) gaseste forma adevata pt.relatia sa cu sexul opus. Este un joc de- a vanatoarea si cucerirea, primejdia din care rezulta poate si surpriza fericita de „a avea norocâ€, tu sau ea, in lupta si tragerea pe sfoara reciproca. Tocmai acele ghidusii jucause iti confera tie acea dorinta in a alege in „a nu avea†acea femeie “Sa nu poftesti casa aproapelui tau..†dar, pe care tot tu o poti anula, tocmai pt. ca acel „ a nu avea†acea femeie, te face sa tinzi mai mult spre a-ti dori „ a o avea†acea femeie, sporind la maxim atractivitatea acelui „ as putea aveaâ€..dupa cum spune si un comentator – ss – „E pacat sa-mi doresc un strop de fericire?â€.. Nu, nu este..So, why not? Insa, o relatie pur si simplu, in spatiul conferit de aceste lucruri, comportari si simtiri ale tale, sau ale voastre …in aceasta relatie fie ea si una imaginara, nu poate sa capete cu adevarat propria ei forma, pt. ca tu te eschivezi si te retragi, in aceeasi incercare de a tine totusi strans si a elibera acea incercare, pt. ca dualitatea proprie este nesigura si oscilanta..doar pt. ca nu ar fi „legala†d.p.d.v.moral..?…hmm..
Calculul este destul de „rotundâ€: Barbatului ii lipseste linia directoare pornita din interior spre un „anumit†exterior, adica femeie. In el se afla tendinta foarte vie spre „general†unde acest general nu se lasa definit, iar ceea ce il intereseaza pe un barbat nu este decat femeia..nu o anumita femeie, pt. ca daca va lua separat pe acea „o anumita femeie†, atunci va fi mai greu de definit pt. ca in spatele fiecarei optiuni se va afla o alta optiune, unde si tu ar trebui sa fi complice..
Sfatul „astrologului de serviciuâ€
Ori daca nu ai incercat, tocmai de aceea nici nu ai invatat sau nu te-ai ales cu nimic din toata povestea cu „pacatul†pt.ca nu ti-ai oferit macar sansa de a-ti indeplini misiunea in a-ti „maguli†fie macar si ego-ul .. Iti este frica de propriile-ti slabiciuni pe care nu vrei sa le recunosti, din teama ca ar putea coincide cu realitatea…Cu scuzele de rigoare, je am zis (!) doar propria-mi opinie, deci, nu ma injurati prea tare..:)
Mai 13th, 2009 at 4:59 pm
@dyeve Acord total cu tine. Sincer. Scenele descrise mai sus le-am testat – si nu doar o data:) Din pacate, rezultatul a fost de fiecare data cam asa. Cu mici diferente care genereaza alte diferente. Evident, gustul “pacatului” este mult prea picant ca sa ne oprim aici:) Plecaciuni.
Mai 13th, 2009 at 8:02 pm
Hmmm…. e o contradictie aici: fie facem apologia pacatului si ne recunoastem adevarata natura (”Si nici macar n-ai invatat nimic din treaba asta. Mare pacat”), fie continuam irosirea de timp si energie prin jocuri duplicitare care in final nu servesc nimanui (”gustul “pacatului†este mult prea picant ca sa ne oprim aici:) Plecaciuni.” ).
Exista pacat si virtute, cale de mijloc nu. Ori a-ti face autocritica dar a continua sa gresesti (bun, dyeve are dreptate, asa este) fara a te alege in final cu nimic, a continua sa testezi si sa gusti si in final sa fii tot singur, nu e decit o pervertire a ta in detrimentul “nextei”. Pacat, intr-adevar, si daca e ceva ce detest, atunci e fariseismul si manipularea. Pe de alta parte, nu ma mai surprinde nimic, chiar daca eu personal prefer treaba oabla si clara. Dar in fond, cine stie care e adevarul?
Mai 14th, 2009 at 10:55 pm
Sunt fascinata zbor. Urmaresc cu admiratie, uimire, cum pasari firave cu aripi mititele se inalta pana dincolo de nori, plutesc in deriva parca, prin curentii de aer calzi si reci, ascendenti si descendenti, cuprind frumusetea si maretia lumii de sus doar dintr-o privire. Sentimentul acela de inaltare, elibertate totala, gustul perfect si dulce al regasirii sinelui departe de toate problemele lumii ii strabate fiecare celula si creeaza dependenta. Pasarea ce-a fost privata de libertate mare parte din existenta ei, uraste orice colivie, oricata stabilitate si siguranta i-ar promite. Viata ei e prea scurta pt a-si mai refuza placerile vinovate sau nu ale vietii, ori sa mai lase ingradita de prejudecati si conceptii invechite, vrea sa simta cu fiecare celula a ei …aerul inaltimilor, vrea sa zboare libera …libera ca pasarea cerului.
Mai 23rd, 2009 at 4:22 pm
Nu inteleg ce anume regreti ca lucrurile nu au decurs asa cum te-ai fi asteptat s-au ca nu ti-ai satisfacut ego-ul pentru ca mie mi se pare ca despre asta este vorba de fapt nu de …pacat…………..poate ma insel dar………
daca ar fi fost vorba despre pacat …………… ai fi regretat sau macar ai
fi analizat mai profund lucrurile si nu ai fi facut incontinuare aceleasi greseli
eu nu zic sa negi realitatea si nici sentimentele s-au ceea ce simti s-au ai simtit dar cand e vorba de “sentimente” fie ele reciproce sau nu in general este vorba de doua persoane
este corect sa ne asum raspunderea pentru ceea ce facem dar sa ne asumam si consecintele
autocritica pe care tocmai am citit-o ……..asta era defapt o autocritica nu?………. mie mi se pare ca era de suprafata cum s-ar spune nu crezi ce spune-ai
e parerea mea scuze daca am deranjat pe cineva
Iunie 14th, 2009 at 8:13 pm
hmm… primul pacat si cel mai dureros e cel a ei…. minte persoana care e langa ea, care tine la ea ,. de ce? asta e natura omului? femeii sau babatului? nu.. nu poate fi adevarat!! cand vine vorba de pacat toti suntem la fel. dar e tipic unei femei usoare si fara remuscari. cele mai multe femei sunt asa si restul pursisimplu au remuscari ceea ce nu le favorizeaza atata timp cat pacatuesc sau gresesc cum spun altii .. tu chiar daca ai sentimente pu acea fata nu te-ai gandit ca iti ranesti si iti dezamagesti prietenul? aceste sentimente (atractia fata de sex opus) , mai ales ca barbat, iti trec dar prietenia e mult mai importanta. trebuie sa te gandesti inainte sa faci ceva. orcum parerile de rau nu au valoare pu viata!!