Coltul Barbatului

Irina se casatoreste saptamana viitoare. Cizmele alea mov, care au costat 900 de mii, nu isi merita banii. Dar n-are de ales, trebuie sa le poarte pentru ca se apropie nunta. Asta e, o sa le poarte o singura data si gata. Nu vrea sa se mai complice.
Oana e stresata cu teatrul. Nu mai are sustinere. Pe vremea cand lucra la ziar putea sa-i ceara orice presedintelui de CJ. Acum nu mai are intrare. Plus ca nici presedintelui de CJ nu-i mai merge asa bine, ca acum e inconjurat numai de dusmani. Are mainile legate. Iar ea nu mai poate sa mai faca nimic pentru teatrul ei. Lobby gen.
Dracu’ s-o ia de politica si de cultura. Mai grav e cu nunta Irinei. Mai este doar o saptamana si viitoarea miresica nu a gasit formatie ca sa-i cante. Este foarte stresata. Mama ei – viitoare soacra in doar o saptamana – a pus-o pe ganduri: ce nunta-i aia fara muzicanti? Naspa ca acum s-au aglomerat toate. Unde sa mai gasesti formatie care sa-ti cante live? Macar o ora, nu toata noaptea. Dar s-au smecherit astia (n.a – muzicantii de la nunti), nu scad la pret si nici nu se deranjeaza pentru doar o ora de cantat. Nu le pasa ca Irina are DJ pe calculator care sa-i cante toata noaptea. Ei vor monopol, dom’le! Sa cante din seara pana-n zori si pe bani grei. Citeste mai mult

In dimineata zilei de 14 iulie imi beam cafeaua in Gara de Nord, alaturi de Irina si Andreea. Era putin peste ora 5 jumate. Urma sa luam trenul spre Budapesta. O experienta nu prea placuta, dar necesara – 11 ore de traversat Romania, lipiti de niste scaune incomode de tren. Dar aveam suficienta nonsalanta cat sa glumim pe tema asta. Sau pe orice alte teme.
Sosirea in Budapesta era preconizata pentru ora 17.45 (ora lor). Acolo ar fi trebuit sa ne instalam cu cortul intr-un camping din buricul Budapestei. Habar nu aveam cum sa ajungem la camping, dar ma bazam pe indicatiile veriosarei mele stabilite in Budapesta de vreo 2 ani. Citeste mai mult

Da, e oficial,  Coltul Barbatului se deschide din nou, dupa o vacanta mult asteptata si intens planificata.
Anul acesta m-am hotarat sa sfidez criza care i-a inspaimantat pe toti semenii mei. In timp ce toti prietenii si “contactele” mele (termen trendy care sa defineasca legaturi profesionale axate pe profit) vorbeau sleiti despre efectele devastatoare ale crizei, eu zambeam tamp. Plecam in vacanta.
Trei saptamani, din tren in tren, in cinci state europene, alaturi de doua prietene. Budapesta – Viena – Praga – Berlin si Amsterdam. Prietenele, Irina si Andreea. Citeste mai mult

Studiile arata ca stam destul de prost cand vine vorba de igiena fizica. Trei oameni se bat pe o periuta pe dinti si consuma mai putin de doua tuburi de pasta de dinti intr-un an. Nici nu se prea inghesuie la dusuri si la sapun. Asta este o realitate romaneasca. Pe de alta parte, noi, indivizii bipezi si vocali ai acestei planete, stam la fel de prost si cand vine vorba de igiena mentala. Avem un apetit delirant pentru situatii complicate, angajamente in care nici macar noi nu credem si pentru convalescente emotionale interminabile. Asta este deja o realitate universala. Citeste mai mult

Isi reazama capul de umarul iubitului ei, dar te priveste lung si tacut. Surade complice cand faci vreo glumita. Te scaneaza de departe, parca nu ar crede, ca ti-a placut si tie acel film la care ea a plans. Esti, de fapt, primul barbat pe care l-a auzit vorbind elogiativ despre nu stiu ce formatie. In timp ce similitudinile se nasc din discutii marunte isi gaseste spatiu de acros. Isi inghionteste in gluma iubitul: “l-ai auzit? Mai invata si tu”.  Parca ar fuma o tigara. Nici nu-l vede pe barbatul de langa ea, cel de care si-a sprijinit capul pana acum doua secunde, cum ii intinde galant bricheta. Ea vrea foc de la bricheta ta. Ti-o spune privindu-te fix in ochi. Citeste mai mult

Ca divertismentul de la noi e in criza de idei nu mai este o noutate. La fel cum nici productiile in care gasim violenta regizata nu mai surprind pe nimeni si nu lipsesc din nicio grila de programe. Televiziunile au gasit reteta magica.

Se inventeaza o poveste de dragoste care, initial, parea eterna si unica. Apoi, unul dintre parteneri este ispitit de gustul carnii straine. Si gusta. De cele mai multe ori, incredibil, este surprins chiar in timp ce consuma din pacatul originar – nu prea original, am putea spune. Noroc cu echipa de detectivi si cameramani. Toti particulari si toti pusi pe justa indreptare a situatiei. Tot de cele mai multe ori, confruntarea partilor adunate in arena adulterului preia un caracter profund contondent. Asa se umplu ecranele televizoarelor noastre cu scene de lupta atent gandite. Miroase a sange si a audienta maxima. De asemenea, miroase a prostie. Citeste mai mult

In urma cu cativa ani ma cutremuram citind “Mercur”, scrisa de Amelie Nothomb. O incursiune clinica in universul unei femei, de o frumusete iesita din comun, dar care traia de ani buni cu sentimentul ferm ca este mutilata fizic ireversibil. Pentru aceasta femeie, falsa mutilare fizica s-a transferat pe nesimtite in mental. Si asta, doar din cauza ca era deliberat privata de orice contact cu oglinzile sau orice alt obiect care-i putea reflecta imaginea. Citeste mai mult

Viata unei colectivitati socio-profesionale este tulburata de multe ori de evenimente aparent stupide. Apar momente critice cand atentia unei organizatii, firme sau companii este deturnata de la planificarile strategice si dezvoltarea orizontalo-verticala. In acele momente, toti ochii sunt atintiti catre un singur loc ce-i leaga pe angajati: toaleta.
Toaleta este un spatiu sacru, care, la o adica, ar putea fi oglinda sufletului unei institutii. Daca nu mi-as cunoaste colegii de munca mai bine decat rudele de gradul II, as fi tentat sa cred ca lucrez cu o gloata de barbari. Dar nu sunt niste barbari, ci niste fiinte frumoase si creative. Doar ca in momentele intime consumate in toaleta ceva se intampla. Ceva inexplicabil. Citeste mai mult

In urma cu vreo trei ani m-am jucat o saptamana cu o verigheta. Am purtat-o ostentativ si am urmarit reactiile celor din jur. Jocul mi se parea atat de atragator incat incepusem sa ma intreb daca nu se voi declansa niste legaturi karmice. Daca la finalul acelui experiment sau intr-un viitor apropiat urma sa port o verigheta pe bune? Temerile mele nu s-au adeverit.

Totusi ceva pluteste in aer. Prietenii mei au inceput sa pice pe capete: oficializari de relatii si copii multi in poza de grup. Cu unii dintre prietenii mei am facut multe tampenii pe vremuri si nici unul dintre noi nu se vedea asezat la casa lui. Pe altii i-am idolatrizat pentru spiritul lor liber si non-conformist. Dar s-au dus. Citeste mai mult

Cum se lasa intunericul peste tarisoara asta, in aer se aude un zumzet iritant. Oamenii muncii se retrag la casele lor ca sa se transforme in jurati si judecatori. Salile de judecata sunt fie dezbaterile televizate de un gust indoielnic, fie site-urile cu un continut la fel de discutabil. Cert este ca niste polemici sunt bine intretinute in medii virtuale, iar poporul truditor consuma pasiv si compulsiv ce i se pune in fata.
Zumzetul acela este de fapt suma dintilor care scrasnesc, icnetelor de durere si de revolta sau oftaturile consternate pe care le scot toti actorii din salile nocturne de judecata. In aceste sali se dau sentinte, se fac reconstituiri si speculatii. Traim intr-o perpetua manifestare a revoltei si cautam tremurand morfina care sa ne faca sa uitam de durerile provocate de nedreptatea care ne violeaza. Totul are dimensiuni catastrofale si ofenseaza. Apoi ne calmam. Maine seara o luam de la capat. Jupuim pe altcineva. Citeste mai mult